Frati, frati sau doar PRIETENI?

Daca ma cunosti , si imi spui prieten , ia-ti timp si citeste randurile care urmeaza :)

      De mult am pe inima sa scriu aceste cuvinte. Nadajduiesc sa fiu pe cat se poate de usor inteles. Nu pentru ca ar fi greu din punct de vedere al logicii, ci la nivel de spirit si duh.

      Vreau mai intai sa mentionez ca sunt inconjurat de oameni extraordinari, deosebiti prin felul lor de a fi, de la care am invatat, invat si daca Dumnezeu o sa ii lase langa mine voi invata. Am spus ca sunt inconjurat de oameni extraordinari, dar am uitat sa specific un lucru, si anume MULTI oameni extraordinari.
       Nu spun asta doar pentru ca vreau sa le fac inima acelora care citesc asta sa creasca, ci vreau sa ii fac sa inteleaga situatia dificila de a ma "impartii" tuturora.

       Pentru ca sunt atat de minunati acesti oameni, cu toate ca ma straduiesc sa tin legatura cu toti, imi este imposibil. Insa cu ocazia asta vreau sa le spun ca nu i am uitat si cu atat mai mult nu am uitat discutiile frumoase si deschise care le am avut cu ei.

      Multora dintre acestia le-am impartasit perioadele mai dificile din adolescenta mea, si modul in care Dumnezeu mi a vorbit personal si mi a schimbat directia si sensul vietii dupa care tanjam. Acum am o viata in cursul unei schimbari extraordinare. Am spus si o sa o mai spun : Dumnezeu prin persoana lui Isus Cristos a facut schimbarea care parintii, prietenii, familia, si chiar si eu insami nu am reusit sa fac.

      De ce am ales sa vorbesc in cateva cuvinte despre schimbare?
      Pentru ca dupa aceasta intoarcere din alergarea dupa iluzii, dupa o fata Morgana, s-a schimbat si modul de a ma relationa la cei din jur. Si despre aceasta as vrea sa discut in cateva cuvinte in randurile care urmeaza.

      Am dorit inca de la inceputul adolescentei mele sa am multi prieteni... MULTI. Si pot spune ca am avut parte de multi oameni langa mine, dar nu stiu cati dintre ei mi au fost alaturi doar pentru ca aveau nevoie de mine. Si nici nu sunt curios. Ce stiu e ca de toti in parte m am bucurat. si in nici un caz nu au fost la intamplare cu mine in diferite circumstante.


      Am spus ca am atatia oameni minunati in viata mea :) Insa e un lucru pe care nu toti il inteleg... Si spun asta cu durere, si cu o mare dorinta in inima mea. Nu toti acesti oameni din jurul meu imi sunt FRATI. FRATI?
      Da frati cu minte in Cristos! Si nu ma mira daca o sa ai o reactie gen... poi eu daca sunt prieten cu tine, nu poti spune despre mine ca sunt frate cu tine? NU... O spun cu o mare durere... Am atatea discutii faine cu tine, insa niciodata nu te simt ca un frate in Cristos, si nici nu ma astept sa intelegi cat de multa semnificatie poate avea aceasta relatie intre cei care il doresc pe Dumnezeu.

      De ce nu spun ca esti frate? Nu pentru ca nu impartasesti credintele mele, conceptiile mele... ci pur si simplu ca nu iti pasa de persoana lui Isus... acea persoana de care ti am spus de atatea ori, acea persoana care a murit pe o cruce si pentru tine, ca sa te indreptateasca inaintea lui Dumnezeu de pacatul care sta lipit de tine... Si pentru ca tu nu ai DORINTA aceasta de a trai pentru Dumnezeu, nu am cum sa ma raportez la tine ca la un frate al carui tata este Dumnezeu. De ce? Pentru ca nu il cauti pe Tatal meu care ar putea fi si tatal Tau...

Si cred ca nu mai e nevoie sa iti spun din care categorie faci parte... a fratilor mei, sau a prietenior mei.

       Vreau sa specific ceva foarte IMPORTANT ! Va iubesc pe toti la fel, atat pe voi prietenii mei cat si pe voi fratii mei!
       Cum as putea sa nu va iubesc pe voi toti cand El, Dumnezeu m a iubit pe mine un pacatos... un mincinos, un hot si un curvar... Oooo ai vazut aici cuvantul curvar in dreptul meu? ... Nu imi e rusine sa o spun! De ce ? Pentru ca tot ce a fost si tot ce va fi, a fost ispasit pe o CRUCE care asteapta sa ingenunchezi si tu inaintea ei, inaintea jertfei Mantuitorului tau caruia ii canti colinde, dar apoi te inchini idolilor tai... si stii tu mai bine decat mine care sunt aceia...

       De aproape 4 ani si ceva viata mea s-a schimbat, si nu regret nici o clipa...

Dar vreau sa iti marturisesc PRIETENE ca este de neimaginata bucuria timpului meu petrecut impreuna cu FRATII mei !

       Ma doare ca nu poate fi aceeasi partasie si cu tine PRIETENE.
Stii de ce? Stii prea bine ca esti creat din TRUP, SUFLET si DUH. Eu ma pot relationa la tine la nivel de TRUP si SUFLET, putem fi impreuna din punct de vedere fizic, sa simtim la fel la nivel de sentimente, insa ma tem ca la nivel de DUH nu avem nimic in comun... Intelegi tu durerea mea?

      Nu uita :) Tin mult la tine PRIETENE, chiar daca nu petrecem atat de mult timp impreuna. Dar El, Dumnezeul meu te iubeste mai mult de cat o pot face eu, si El vrea ca noi sa ne unim si la NIVELUL DUHULUI. Insa asta tine de tine... De alegerea ta de a trai pentru Dumnezeu sau nu...

      De cand locuiesc in Sibiu, in doar catva timp, Dumnezeu a adus oameni langa mine, oameni atat de apropiati inca din prima zi... oameni in fata carora am putut sa ma deschid instant.
De ce? Pentru ca avem acelasi TATA... un TATA care ne a schimbat vietile...

      Poate ca ai vrea si tu o viata schimbata, scapata de rutina in care traiesti si dezlegata de lucrurile care te au prins si din care nu poti iesi, renunta...

      Te indemn sa mergi cu sinceritate inaintea Dumnezeului care ne ar putea INFRATI.

      Nu iti poti imagina ce mare bucurie as avea acolo adanc in inima, sa vin sa iti strang mana si sa te cuprind intre bratele mele si sa te NUMESC FRATELE MEU ... Poate crezi ca sunt in nori... plutesc... O nu... ma doare pentru ca nu doresti mai mult de la viata pe care Dumnezeu ti a facut o cadou... Nu stiu cat timp mai ai de trait dar as fi extraordinar de bucuros sa vi la mine si sa imi spui intr o zi:

" Emi, am hotarat sa traiesc pentru Dumnezeu, am renuntat la ce inseamna trairea pentru mine insumi, si vreau sa traiesc acum pentru cer! Pentru Acela care mi a dat viata, pentru Acela care mi te a adus pe tine in cale ! "


     Ia-o ca pe o provocare, gandeste te serios :) Vrei sa fim FRATI ? nu doar PRIETENI? nu o fa pentru mine fa-o pentru Acela ce VREA sa fie TATAL tau... pentru FRATELE TAU Isus Cristos care si a dat viata ca sa poti intra in marea familie a lui DUMNEZEU !

     Iti multumesc ca ai avut rabdarea sau curiozitatea sa citesti aceste randuri!
   
Fa o bucurie cerului si apoi PRIETENULUI tau Emi si vino si spune mi ca ai ales VIATA !
 VIATA DIN BELSUG !

Am nevoie de un om inviat ca sa imi adevereasca cele vesnice?

De ceva vreme tot privesc la o imagine pe care Isus o ilustreaza, si pe care Luca a pus-o pe paginile Evangheliei. Si anume imaginea bogatului din pilada cu Lazar, pe care o puteti gasi in capitolul 16 de la versetul 19.

Vreau mai intai de toate sa aduc aminte si sa mai precizez si eu o data ca nicidecum bogatul acela nu a ajuns in Locuinta mortilor, datorita faptului ca era bogat. Si nicidecum Dumnezeu nu ii condamna pe cei bogati. Din contra prin Pavel, Duhul Sfant ii da invatatura lui Timotei sa dea indemn bogatilor  "Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele." (versetul 17 din 1 Timotei cap 6 )
 Dumnezeu insa uraste ceea ce se naste prin dorinta de a fi lacom in a te imbogati si iata tot in aceasta carte versetul 9 spune "Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare."

Deci Dumnezeu nu condamna bogatia, sau bogatul ci din contra dorinta patimasa de imbogatire care duce in ispita, pofte si pe alti la pierzare. Dar nu despre asta vreau sa discut.

In sfarsit omul nostru bogat din pilda ajunge in Locuinta mortilor sau Hades cum o mai numesc unii. (legat de aceasta o sa discut cu alta ocazie)

O data ajuns acolo, woooow!!!!! Dupa o viata indestulata in care nici pe departe nu s-a gandit sa isi faca mila de cineva ( in cazul acesta de saracul Lazar ) , chinuit fiind, CERE MILA ! Chinuit de vapaia din locuinta mortilor, la un moment dat renunta sa mijloceasca in a CERE MILA pentru el, (baiat bun as spune, macar acum lasa egoismul la o parte) si CERE MILA pentru casa tatalui lui, in care are 5 frati.

Si auzi la el : „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”

Hopaaaaaaaaa, s-a trezit baiatul la realitate. Cand? Tarziu se pare, dar s-a trezit! Cunoscandu-l pe Avraam sau cel putin recunoscandu-l, se pare ca acest om bogat a avut ceva ceva contact cu viata Partiarhilor si cunostea voia lui Dumnezeu cu privire la oameni, insa nu a tinut cont de ea...

Cati au astazi contact cu Evanghelia lui Cristos si cati nu o da la o parte? Cat de nepasator sa fi macar sa asculti un om atunci cand iti vorbeste despre Creatorul tau?

Raspunsul vine imediat: Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei."

Si imi imaginez cum se gandea el : "Well poi si eu am avut pe proroci si am am avut si pe Moise, si ... :-S tot nu am crezut. "

 Te intreb: Nu te regasesti si tu cam in aceeasi situatie cu a celui ce acum regreta ca nu a cautat si nu a crezut? Cati oameni care sunt langa tine ti au vorbit despre lucrurile ce privesc viata de dupa moarte si ai trecut cu vederea?

 Si acum baiatul insista...  „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”

Raspunsul se pare ca ii inchide gura...  Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

In ultimul timp majoritatea persoanelor carora le am marturisit despre credinta mea, mi au zis : Apoi cine stie cum e pe lumea cealalta, ce a venit cineva sa imi spuna, daca o sa vina vreunu sa stii ca eu din momentul acela "ma pocaiesc". Sunt sigur ca intelegeti de ce am pus intre ghilimele.
Tu nu spui tot astfel? Daca cineva de dincolo vine, si o sa invie vreunul atunci o sa imi schimb viata? De ce nu ti o schimbi de acum?

"Eh eu mi am schimbat viata de cand am fost botezat si nasa mea a spus pentru mine ca se leapada de Satana." [ Dar vai ce sa lepadat ca de cand a iesit din biserica numai cu Dracu` in gura este si umbla numai pe la casa lui si numai in curvii ] "Dar nu e problema asta eu sunt botezat."

Ei bine "Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu." Iacov capitolul 4. Deci scumpa ta nasa este si ea in vrasmasie cu Dumnezeu, si cum poate da cineva binecuvantarea lui Dumnezeu daca este in vrasmasie cu Dansu` ?

Deci prietene tu nu te pocaiesti nici daca iti spune Biblia Cuvantul lui Dumnezeu ca trebuie sa o faci si atati oameni, cu atat mai mult vei nega un cuvant din gura celui inviat. Probabil ca o sa fie 4 5 saptamani ceva uluitor, dupa care ... fleosc... intram in rutina.

Imi imaginez ce chin, cate regrete a avut acest bogat privind la cei care inca mai erau in viata ( fratii lui ) privind la felul in care isi traiau viata in neascultare de proroci (mesagerii lui Dumnezeu in timpurile acelea).

De cine vei asculta de acum in colo? Oh, nu imi spune ca de Justin Bieber...

Alege astazi prietene sa cauti cele vesnice. Alege astazi sa ceri de la Dumnezeu o viata schimbata. Alege sa asculti atunci cand ti se vorbeste despre cele sfinte. Alege sa cauti mai mult. Alege sa traiesti pentru Cer.

Nu vreau ca pentru tine sa fie prea tarziu si sa apuci sa vezi pedeapsa pregatita celor ce nu traiesc cu Dumnezeu. Gerhard Maier spune:

" Ce face lumea de azi cu privire la aceasta zguduitoare marturie din Luca? Ea discuta despre pace, dragoste, ocrotirea mediului, despre supravietuirea omenirii si despre o planeta locuibila pentru generatiile viitoare, intervine, isi da silinta- si pastreaza tacerea despre iadul mult mai groaznic care urmeaza dupa moarte pentru cei care mor in faradelege"

cam asa e ne preocupam de extraterestri, de Lady Gaga de care cu cine s-a mai combinat in showbizz, cine unde si a mai pus silicoane, prin ce cluburi se mai disreaza Radu Mazare si apoi... murim in regrete...

N Iorga spunea: "Omul pierde in viata ani , iar la moarte cerseste o clipa."  O sa ajungi si tu sa o cersesti?

Auzi cica "viata e scurta, dar grozav de lunga e ziua"( O. Goga ) deci ai timp astazi sa alegi, pana nu o sa fie prea tarziu.

Sa fie cumva nemultumirea problema?

        De ceva vreme ma framanta gandul care imi spune ca fara multumire nu am cum sa fiu placut Dumnezeului care m-a creat. Gandindu-ma ce poate sa faca o inima nemultumita, am constientizat ca majoritatea, daca nu chiar toate pacatele se nasc din nemultumire. Ce este acum interesant e ca toata lumea din jurul nostru este starnita daca pot spune asa la nemultumire. Si ce e si mai interesant ca si crestinii ajung in aceasta plasa fara sa isi dea seama.

        Cea mai recenta forma de nemultumire exprimata printre crestinii fara ca sa constientizeze este cea fata de situatia politica a tarii. Nemultumiti fata de conducerea actuala, de deciziile care au fost facute de aceasta dregatorie, dar uitam ca "17. El este mai inainte de toate lucrurile, si toate se tin prin El."
        Chiar mai inainte de versetul 17 vs 16 spune: "Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri."    De ce nu intelegem noi ca cei care sunt sus nu sunt prin voia noastra ci prin planul Lui. Si acei care au sa vina credeti ca au sa aduca redea bunastarea tarii?
        Gresit pentru ca insusi Dumnezeu prin Duhul Sfant ne avertizeaza spunandu-ne ca "in zilele din urma vor fi vremuri grele.' (2Tim.3:1)

        Si vrei sa iti mearga bine cand tu nu accepti planul lui Dumnezeu? Ei bine, asta inseamna ca esti impotriva Lui, deci esti in vrasmasie cu Dumnezeu, nu te astepta ca El sa iti binecuvante ziua, alegerile, familia, si daca o va face este doar pentru ca se indura de mine si de tine un nevrednic.

         Nu doar prin situatia politica ne este starnita nemultumirea.
 Observ din ce in ce mai multi crestini care trec printr-o oarecare suferinta, fie ea trupeasca, duhovniceasca sau sufleteasca incepand sa manifeste un oarecare gand de nemultumire inaintea lui Dumnezeu. Si apoi pentru ca constientizeaza ca au nevoie de ajutorul Lui, vin inaintea Lui.
 Acum ei se impart in doua categorii de credinciosi:

 - Unii vin si spun: Doamne` uite unde sunt, prin ce trec, NU MAI SUPORT durerea ce ma macina pe dinlauntru`, imi este ASA DE GREU, M-AM SATURAT de toata situatia care nu mai trece de la mine, vreau ca tu sa lucrezi si sa o indepartezi de la mine. Sunt sigur ca nemultumirea pe care ei si o manifesta nicidecum nu il poate lasa pe Acela care il cheama sa lucreze. Si intrebarea se pune: Oare chiar au inteles ce inseamna o viata cu Cristos? Adesea m-am regasit si inca imi mai scapa inima in situatia de mai sus, dar Ii dau slava ca El m-a constientizat si acum pot cerceta inima-mi nemultumitoare.

 - Ceilalti vin si spun: Doamne` Tu sti situatia in care sunt, pentru ca TOATE lucrurile tu le cunosti, si stiu ca TOATE lucrurile "lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu." ( Romani 8:28 ) Si vreau sa iti MULTUMESC pentru situatia in care sunt pentru ca sunt CONVINS ca Tu ai multe lucruri sa ma inveti prin asta. Eu doar am venit sa iti "amintesc" situatia si mijlocesc pentru ca Tu sa ma pastrezi in mana Ta.           Cred ca e o diferenta mult prea mare intre cele doua rugaciuni.
     
        De ce cred ca Dumnezeu nu o asculta pe cea care este lipsita de multumire?
        Iata : "Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. (Filip.4:6)" PRIN RUGACIUNI SI CERERI CU MULTUMIRI .

        Imi place de asemenea ce spune Pavel lui Timotei "Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare castig." (1Tim.6:6) Degeaba iti afisezi o evlavie daca in adancul tau nu sta multumirea...

        Inchei subliniand faptul ca singura nemultumire pe care un crestin are dreptul sa o aiba este nemultumirea fata de deciziile lipsite de Duh, fata de fierea care nu ii este rastignita, astea fiind cateva. In concluzie...

        Esti tu in vrasmasie cu Dumnezeu pentru ca nu esti multumit de planul Sau cu tine?


 

Cum iti folosesti trecutul?

           Pentru ca viitorul nu il cunosc oamenii, si daca stiu lucruri despre viitor cunosc in parte, tendinta noastra si a majoritatea oamenilor este sa priveasca in trecut, si cu ajutorul trecutului sa faca o comparatie a ceea ce traiesc, in prezent si a ceea ce vor traii, in viitor.

        Cred ca ne impartim in 2 categorii de oameni in ceea ce priveste raportarea noastra la trecut!
 
Unii privesc la trecut scrasnind din dinti, pentru ca se confrunta cu ireparabilul, se confrunta cu un trecut poate dezastruos intr-o oarecare masura , isi vad esecurile, greselile si cauta cumva sa repare ceea ce sunt acum, si numai trecutul il traiesc. Stim cu toti ca exista acel pericol sa traiesti numai in trecut, prezentul trecand pe langa tine pur si simplu. Astfel viata ta continua sa se scurga si cu siguranta ea nu are nici un scop.
Romania tinde in ultima perioada sa traiesca in acest fel ( "pe timpul lui Nicu` era mai bine" ) dar nu numai Romania tinde sa faca asta cat si celelalte natiuni si desigur influentate fiind.
Sunt sigur ca ati auzit de Beatles si nu ma indoiesc ca poate chiar accidental ati ascultat melodia lor Yesterday o melodie recunoscuta de catre cei de la Guiness book ca fiind cea mai redata meodie din istorie pe toate posturile de radio in toata lumea.
Aceasta melodie promoveaza ideea de a trai in trecut. Cu totii stim ca yesterday inseamna ieri, iar Paul McCartney spune "I believe in yesterday".
Astfel suntem influentati prin toate mijloacele posibile, acesta fiind unul dintre ele sa privim in trecut, sa credem in trecut, sa ajungem sa spunem chiar ca atunci era mai bine, si asta aduce nemultumire, si stim prea bine ce inseamna un om nemultumit.
Ba chiar mai mult te face sa crezi ca in prezent e din ce in ce mai greu sa iubesti, asta cumva motivandu -te sa nu mai incerci sa areti dragostea fata de aproapele tau." Yesterday love was such an easy game to play" spune in versurile lui Paul McCartney. Ei bine Antoine de Saint-Exupery ii considera pe acesti oameni ce se tot lovesc de trecutul lor ca de un stalp de granit nebuni : "Nebun este cel ce scarneste din dinti impotriva trecutului, blocul de granit a ceea ce a fost , se bat cu ireparabilul". Pe cei care retraiesc trecutul spunand ca era mai bine, putem sa ii numim noi cu usurinta nemultumitori, si nu imi este si mie departe gandul de lucrurile astea, ajungand chiar sa rostesc cu gura mea ce bine era candva, dar caut sa iau la cunostinta.
Ajung la concluzia ca Satan doreste sa te tina in aceasta stramtoare, atintit cu ochii spre ieri, pentru a "scoate untul" din tine, pentru a te dobori si a nu mai putea trai astazi.
Si sa nu uitam! nimeni nu va reusi sa conduca o masina uitandu-se in oglinda retrovizoare, sigur la un moment dat foarte apropiat se poate trezi oprit de un gard sau un stalp...

        A doua categorie de oameni sunt acei care privesc la trecutul lor doar pentru a vedea cat de binecuvantati au fost pana in momentul prezent, doar pentru a vedea sanatatea de care s-au bucurat in fiecare zi, doar pentru a vedea painea care au avut-o pe masa in fiecare zi.
Astfel acesti oameni nu fac nimic altceva decat sa devina multumitori pentru ceea ce au avut, si pentru ceea ce stiu ca o sa aiba in viitor.
De obicei privim la trecut atunci cand avem o perioada de stramtorare in prezent, insa atunci cand treci printr-o perioada grea, ai nevoie de o noua intalnire cu Dumnezeu. Nu vreo consolare sau verdicte cum ca ceea ce ai facut in trecut a fost bine sau corect, nici solutii magice in ceea ce priveste viitorul, ci doar recunoasterea lui Dumnezeu in toate lucrurile. Crestinii, copii lui Dumnezeu fie in durere, fie in bucurie il recunosc pe El ca Stapan, ca si un tata care vrea doar binele pentru cresterea copiilor lui. Nu de mult un prieten drag mi a trimis un mesaj care m-a pus pe ganduri, si care m-a facut sa ma gandesc la lucrurile scrise mai sus. mesajul a fost urmatorul: "Daca ti e frica de viitor, verifica trecutul. Te-a lasat El vreodata? Nu, si nici n-o va face niciodata!"
Sunt convins ca o viata care este dedicata lui Dumnezeu se bucura de asemenea de promisiunile Lui si una dintre cele mai minunate promisiuni ale lui Dumnezeu este aceasta : "nicidecum nu am sa te las cu nici un chip nu te voi parasi" ( Evrei 13:5). Si crestinii se bazeaza pe acest lucru! Trebuie sa avem in atentie faptul ca crestinismul nu este o religie, el te cheama la o relatie persoanala cu Dumnezeu, si pentru acest motiv, un om avand aceasta relatie cu Creatorul lui el este liber si se simte in siguranta sa ia in calcul promisiunile Lui!                        

         Astfel acesta priveste in trecut doar sa isi aduca aminte ce minuni au fost in viata lui, minuni pentru care este multumitor, chiar si un rasarit de soare. Un preot spunea urmatoarele, si cata dreptate poate avea : "Crestinul este cel ce nu traieste nici în trecut, nici în viitor, ci numai în prezent. Trecutul nu-l apasa, viitorul nu-l îngrijoreaza."

        Si cat timp traim in prezent sa cautam sa luam sfatul apostolului Pavel care se gaseste in evrei 12 cu 2 "Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus"!

Ai trait vreodata in prezent trecutul?
Cu ce ochi ai privit pana acum trecutul? cu ce ochi o sa il privesti?
Exista ceva ce te impiedica sa traiesti prezentul? si sa privesti catre viitor?
Te ajuti tu de trecut ca sa iti incredintezi si pe mai departe viitorul in mainile lui Dumnezeu?
Exista pentru tine trecutul doar pentru a te impovara?
Esti increzator ca Dumnezeu iti cunoaste viitorul?
Trecutul nu il poti schimba! Insa esti constient ca viitorul il poti influenta prin deciziile tale?

Cat de des trebuie sa privim la trecut? cat de des privesti tu la trecut?

My own, personal Jesus?

In ultimele doua saptamani m-am intalnit adesea cu niste concepte gresite despre persoana lui Isus Cristos. Concepte pe care prieteni de ai mei sau cunostinte, fie ele nascute din nou sau nu, le considerau perfecte si prin ele intelegeau dragostea lui Dumnezeu... Ma intreb cum poti intelege dragostea lui Dumnezeu prin niste concepte proprii, mult prea persoanale si mai ales gresite despre persoana lui Isus Cristos?

Ce incercau toti acestia sa faca? Incercau sa adapteze persoana lui Isus la nevoile lor, la necesitatile lor mai mult sau mai putin egoiste si sa isi creeze propriul lor Isus Cristos ( un fel de personal Jesus ) care sunt sigur ca nu are caracterul acelui Cristos lasat pe paginile Scripturii...

Un fel de Isus care nu e nevoie sa le indrepte pasi sau sa lase Duhul sa ii mustre, un Isus care se adapta nevoilor lor si care ajunsese un fel de parasuta de urgenta in cazul unui aviator, care este acolo doar pentru o urgenta imediata, pentru a putea iesi dintr-o situatie neprevazuta de ei...

Si la ce ma gandeam... Cum ar fi aceasta biserica si cum s-ar mai putea bucura crestinii de un Isus care pentru fiecare inseamna tot altceva pentru ca, fiecare il are pe al lui... acel Personal Jesus...

Si cum spunea un frate de curand... traim cu impresia ca Isus dragutul... si bunul Dumnezeu e asa de dragut ca nu ne deranjeaza nici macar pentru un pahar de apa...

El stie lucrurile care sunt pregatite pentru tine... tu? Tu ai pregatit lucruri pentru El?

Si sa nu traim cu impresia sau sa ne culcam pe o ureche crezand ca Isus e asa de personal incat numai noi trebuie sa Il cunostem, gandeste te ca Isus este pentru toti!

Isus a zis: "Si voi tot fara pricepere sunteti? (Mat.15:16)

Craciun, o sarbatoare fara Sarbatorit?

Esti foarte aproape de ceea ce inseamna Craciun! Vine ziua Craciunului si vreau sa te intreb:

Tu pe cine sarbatoresti?

Peste tot auzi mesaje: "Vine Craciunul!" si peste tot vezi oameni care sunt fascinati de magia sarbatorilor din jurul lor. Dar este doar o magie! O imagine care fascineaza prin culoarea de rosu imbatranit al mosului, de verdele tanar al bradului si de albul imaculat al zapezii. Insa oare asta sa iti fascineze si inima?
Mie imi fascineaza doar ochii ! Tie?

Si de fapt ce sarbatorim de Craciun?

Unii sarbatoresc un biet mosneag imbracat in rosu nebarbierit de aproape jumatate de an care sperie inimile micute ale copilasilor cu un Ho! Ho! Ho!

Alti sarbatoresc adevarata sarbatoare si ei sunt cei care au inteles cine sa nascut in urma cu 2011 ani intr-o iesle la suflul unor animale , asezat in paie, un prunc care a venit cu umilinta, ca sa imparateasca mai tarziu peste inimile celor ce L-au cunoscut, si Acel prunc este Isus Cristos!

Astazi? parca ne am pierdut si ne am intetosat privirile uitand de fapt unde ar trebui sa atintim ochii... Ne lasam oare dusi de val? de emotii care uitam sa le mai traim in fiecare zi? Oare asta ne este singura zi data sa ne amintim vremea cand Isus Cristos a inceput sa traiasca printe noi? Este singura zi cand ne putem aduce aminte cum Insusi Dumnezeu a venit sa locuiasca printre noi? Singura zi cand ne aducem aminte de exemplul pe care ar trebui sa-l urmam?
Este ziua cand a ales sa vina aici pe pamantul pe care traiesti si tu! Pe pamantul unde tu iti traiesti simtirile , trairi pe care si El le-a avut si totusi a dus o viata plina de sfintenie!

" Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. (Evrei 4:15) "

Ce inseamna totusi pentru tine ziua de Craciun?

Pentru unii inseamna un brad impodobit cu multa beteala, globulete, luminite, care intr-o zi au sa le dea jos de acolo. Inseamna lumanari aprinse la masa de Craciun care apoi au sa fie stinse. Mancarea care are sa fie mancata, in timp ce copiii somalezi nu au sa primeasca nimic de la Mos Craciun pentru ca ei nu mananca...
Zapada care acopera orasul? In final se va topi... . Goana dupa repetitii pentru colinda? Cu ce bucurie ramai?

In jurul carui lucru ti se aprinde inima? In jurul bradului? in jurul unui oras plin de stelute si braduti luminati?

De fapt inima nu este acolo in pieptul tau pentru a se aprinde pentru niste lucruri, ci pentru a se aprinde pentru o persoana !

Ce anume face pentru tine ca sarbatoarea Craciunului sa fie speciala? Un obiect? Sau persoana lui Isus Cristos? Ce o sa sarbatoresti de acest Craciun?

Uni sarbatoresc decese in familie, alti au sa rascoleasca sarbatorind vechiile neintelegeri din familie, alti au sa sarbatoreasca ultima masura de orez care au sa o manance inainte de-a si lase viata sa se scurga...

Ai avea puterea sa sarbatoresti si tu un Craciun ca al lor? Sunt sigur ca ai putea atat timp Cristos e tot ce ti a mai ramas!

Nu pot sa va doresc altceva decat o sarbatoare cu adevarat inchinata Sarbatoritului!

Esti sigur ca e dragoste?

Inca de cand am inceput sa cunosc adevarata Dragoste si pot sa spun ca nu de foarte mult timp, nu am crezut vreodata ca ea, dragostea va putea sa primeasca o imagine asa de pervertita ca cea pe care unii o afiseaza in zilele de azi.
Imi e teama ca o multime de tineri sunt astazi amagiti de o imagine stricata a dragostei... nu se mai pune astazi problema daca e dragoste adevarata sau nu ... astazi se pune problema daca mai exista dragoste...
Si unii spun ca exista si ca ea se gaseste in locuri unde nu exista speranta. Da ... chiar una dintre cele mai bune cantarete la ora actuala Rihana a gasit dragostea in locuri fara speranta(wow...) si hitul ei se aude in toate difuzoarele si pe toate posturile de radio si in multe timpane ale tinerilor care sunt amagiti de aceasta "dragoste".

Tineri sunt facuti sa creada ca dragostea este ca in filmele de la Hollywood. Nu dragilor aia nu e dragoste ... aia poate e o pasiune care se aprinde repede si la fel de repede se va si stinge... Si? Si cum poate sa gaseasca Rihana dragostea intr-un loc fara speranta cand speranta este de nedezlipit de dragoste? Speranta vine o data cu Dragostea si atat timp cat Dragostea va exista speranta va fi mereu acolo!

Dar imaginea e deja stricata... Daca dragostea Rihanei este putreda, cum arata oamenii care au in ei acea dragoste? Sau cum arata oamenii care au adevarata dragoste?

Dar ce inseamna cu adevarat dragostea? In Sfanta Scriptura Apostolul Pavel creaza o imagine deosebita a acesteia! In epistola catre cei din Corint, Pavel prezinta imaginea unora care se sacrifica si dau totul pentru ceilalti... dar in zadar pentru ca nu este dragoste " Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic." (1 Corinteni capitolul 13)
Sa vedem imaginea care o are adevarata dragoste!
4.Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. ( 1 Corinteni capitolul 3 )

In concluzie dragostea aceasta e divina, defapt dragostea este Dumnezeu!

Mai are rost sa descriu oamenii care au adevarata dragoste? Nu cred ! Insa te provoc sa faci un exercitiu pe care si eu am fost cand provocat sa-l fac! In loc ca sa citesti "Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate..." pune numele tau in loc de "dragostea" si toate acele atribute citeste-le pentru tine, cu numele tau! Ce zici acum? Sunt ele reale in viata ta?

Oare Rihana are aceasta Dragoste? Sunt sigur ca nu! De ce ? pentru ca nu se vad roadele ei! Despre tine ce poti spune?

Doar simturi? sau credinta?

De ceva timp urmaresc ce anume doresc crestinii, fie ei laici sau chiar si cei nascuti din nou de la Dumnezeu. In ultimul timp am auzit destul de multe piese de muzica crestina care aveau printre versuri strecurate niste dorinte de genul : "vreau sa Te simt" , "vreau sa Te ating".

Si ma intreb de ce oare au unii nevoie de simturile astea si de atingerile astea din partea Lui?

Multe persoane cu care vorbesc pun accentul pe simturi atunci cand vine vorba de prezenta divina. "Simt ca El este aici", "Simt ca astazi o sa fie o zi binecuvantata" , "Simt ca astazi Dumnezeu o sa mi vorbeasca", "Astazi am simtit prezenta Lui".

De ce azi trebuie sa simtim in loc sa credem faptul ca El este prezent in viata noastra sau ca El lucreaza in viata noastra sau ca El ne vorbeste?

Problema nu este neaparat atunci cand simtim...(cu toate ca ar trebui sa credem in loc sa simtim). Din pacate unii crestini intra in panica atunci cand nu mai simt... cand isi pierd orice "simtire", si atunci? ... atunci ce sa mai vorbim despre credinta, daca pana acum am avut doar simtitri ...

"Unde este Dumnezeu... :| nu Il mai simt ... nu mai e cu mine... ma parasit... daca...? si daca... ?" si atunci pentru ca intri in panica esti dispus sa ceri multe ca cumva, cumva sa Il simti din nou cu tine.

Ma intreb oare promisiunile lui Dumnezeu trebuiesc cumva simtite? Crezi ca ar trebui? Fa-ma sa inteleg cum tu poti simti promisiunea aste spre exemplu:
" Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului." (Mat.28:20)

Inca crezi ca mai poti simti o promisiune? Sau te ai convins singur ca singura modalitate este sa o crezi si sa mergi inainte crezand-o?

Parca tot mai multi azi vor sa il descopere pe Dumnezeu simtindu-L ... nicidecum descoperindu-L sau cautandu-L mai mult prin credinta in Cuvantul scris.

Tot in acea criza se trezesc si incep sa aiba mai multa nevoie de o evidenta clara a faptului ca Dumnezeu vegheaza asupra lor, si cer ca El sa se descopere mai mult... si nu ca ar fi rau pentru ca la urma urmei, au sa primeasca o mare binecuvantare.
El te va trece prin multe ca sa iti arete cat de aproape iti este ...

Urmarind un articol pe blogul fratelui Cruceru, am dat de un alt articol in care un frate pe nume Silvian Guranda prezinta marturia prin care Dumnezeu i-a aratat cat de aproape ii poate fi, printr-o boala destul de rara numita Lyme pe timp de cativa ani buni. (boala care iti ataca intreg sistemul nervos, receptorii nervosi, distruge simturile si in acelasi timp produce o ingrozitoare durere, distruge creierul... pentru alte informati ascultati marturia accesand linkul urmator)

--> click aici pentru a accesa articolul cu marturia

Sunt sigur ca aceasta boala i-a distrus orice fel de simturi, i-a daramat orice fel de logica(i-a "distrus" creierul) si prin durere, i-a intarit inima , ca prin aceasta inima sa creada cu adevarat ca Dumnezeu este de partea lui.

Si uneori cantam cu foc acele versuri care spun:

"Si in farame sparge-mi voia /x2
Pintr-o lovitura grea" .

Oare suntem constienti de ceea ce cerem?

Esti tu gata sa ceri o lovitura grea ca voia ta sa ti se farame? Esti tu gata sa crezi promisiunile lui Dumnezeu fara sa cauti sa mai simti ceva?
Esti tu gata sa ii ceri lui Dumnezeu eventual o boala ca Lyme-ul sau stiu eu ce alta boala ca sa vezi cat de aproape iti este Dumnezeu?

Esti tu dispus macar sa ti sacrifici o ora si jumatate pentru a asculta marturia fratelui Guranda?

Poate vei intelege pe Dumnezeu altfel decat simturile tale ti L-a descoperit...

Daca Dumnezeu ar exista atunci...

Pentru acei ce aduc ca si argument impotriva existentei lui Dumnezeu oamenii bolnavi copii abandonati , iata aici o pilda pe intelesul tuturor :)

" Un bărbat a mers la frizer să se tundă. În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus: "Nu cred că Dumnezeu există."
"De ce spui asta?" a întrebat clientul.
"Trebuie doar să ieşi pe stradă si să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite să se întâmple asemenea lucruri."
Clientul s-a gândit pentru un moment, dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu. În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman.
Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus: "Ştii ceva? Frizerii nu există!"
"Cum poţi spune asta?" a întrebat frizerul nedumerit.
"Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!"
"Nu e aşa!" a spus clientul. "Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară."
"Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine."
"Exact!" a spus clientul plin de încântare."Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume."

Noua varianta a rugaciunii Tatal nostru ?

Ce parere aveti despre varianta contemporana a rugaciunii Tatal nostru creata de membrii truperi "Deliric"?


"Tatal nostru care esti in ceruri
Am uitat numele Tau,
Am ucis imparatia Ta,
Fara voia ta.
Cerul negru asa e si pe pamant.
Painea noastra cea de toate zilele
Ne batem pe ea astazi
Si toti profita de greselile noastre
Si nici noi nu iertam gresitilor nostri
Si ne ducem cu toti in ispita
Caci din noi izvoraste ce-i rau."


.

E timpul sa te plangi !

Nu stiu daca tu ai observat asta in jurul tau, dar e probabil ca si tu sa ai momente in care sa te plangi. Acum sunt sigur ca si tu te plangi, de ce nu iti merge bine aici pe pamant...? Cel putin nu am vazut pe nimeni sa se planga ca ii merge bine ...

Poate rar sa gasesti oameni care au lacrimi in ochi, atunci cand iti povestesc lucrurile minunate pe care Domnul le a facut in viata lor... lucruri care ii sensibilizeaza si atunci plang cu adevarat...

Observand asta acum cateva saptamani, am inceput sa fiu mai atent si sa observ daca oameni cu adevarat au ajuns sa aiba un obicei in a se plange... nu mi au trebuit "cateva saptamani" ci doar o zi in care intalnindu-ma cu 5 persoane toate, toate au inceput sa se planga.

Ce e interesant e faptul ca inainte, lumea ezita sa se planga cuiva, nu cumva sa stie respectivul ca lui ii merge rau... nu cumva sa il compatimeasca cineva pe el...
Astazi? wow ... nimeni nu mai are nici o retinere, din contra cand 2 se intalnesc primul lucru se plang unul la celalat... apoi culmea... fara nici un cuvant de incurajare se despart...

Si vrei sa poti sa te bucuri? Cum poti tu sa mai savurezi micile binecuvantari cand tu te plangi mereu, in loc sa ai o inima multumitoare...? Cineva spunea "Haideti totusi sa mergem inainte, ca inainte era mai bine" , eu chiar v-as indemna!

"Apoi e mult de munca... timp avem putin, venim obositi acasa, nu avem somn, tot cu medicamente o ducem din zi in zi , mergem iara la munca, ne paste concedierea somajul," asta este una dintre persoane care nu e de mirarea ca traieste un imens stres si duce o mare povara...
De ce nu te increzi frate si sora in Domnu ca ti va purta de grija? „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”
1Petru 5:7. Te indoiesti tu oare de promisiunea Lui?

Hm... "Nu stii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vesnic, Domnul a facut marginile pamantului. El nu oboseste, nici nu osteneste; priceperea Lui nu poate fi patrunsa. El da tarie celui obosit, si mareste puterea celui ce cade in lesin. Flacaii obosesc si ostenesc, chiar tinerii se clatina, dar cei ce se incred in Domnul isi inoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc."Isaia 40:28-31

Data viitoare cand te intalnesti cu cineva, cauta sa ai grija si sa ti pazesti gura nu cumva sa te plangi de viata binecuvantata pe care o ai, si apoi de intalnesti un om care se plange din nemultumire arata-i cine i-a purtat poverile mari ale pacatului si cine ii sta alaturi acum in aceasta viata...

Eu zic ca azi nu e vreme sa ne mai plangem greutatile prin care trecem, azi poate e vremea in care sa ne plangem pacatele!

Tu ce consideri ca e de facut?

O viata pierduta?

Recent, incercand sa explic ce inseamna Dragostea si la ce anume ma motiveaza, mi s-a reprosat sau mai degraba am fost avertizat ca sunt prea obsedat de legatura care este intre mine si Dumnezeu. Deasemeni sunt putin exagerat atunci cand spun ca in El imi gasesc placerea. Sunt putin deplasat daca pe Dumnezeul il pun pe primul loc...

Toate acestea sunt reprosuri care mi-au semanat putina indoiala. Problema este ca nu sunt suficient de obsedat dupa aceasta Dragoste sau acest Dumnezeu. Sigur o sa spui acum dragul meu prieten ca nebunia mea dupa cele Sfinte nu are limite. Vreau sa Ii cer iertare ca de uneori sunt eu cel care pune limite si da, spre uimirea ta, ar trebui sa fiu fara limite in "obsesia" mea pentru El.

Mi s-a reprosat faptul ca nu petrec impreuna cu ai mei colegi ultimele momente ale clasei a douasprezecea, si am afirmat ca placerea mea nu se regaseste in acele momente ci mai degraba in acelea in care impreuna cu cei deschisi cautam Adevarul si prefer sa stau cu cat mai multe persoane si sa discut deschis despre acel Dumnezeu viu care m-a schimbat.
Nu inteleg de ce sunt condamnat de ei insa eu stiu un lucru: trudit si impovarat am fost si eu de jugul pacatelor mele si El mi-a dat odihna, odihna de care nu vreau sa ma mai despart. Matei 11:28. "Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna."

"Acum exagerezi... nu vezi ca tu singur faci din asta o povara pentru tine, de ce trebuie sa te abti de la acele clipe de petrecere si bucurie impreuna cu prietenii tai? Spune acum si fi sincer nu ti-ar placea?... te chinui putin... nu crezi?"

Dar scumpul meu prieten eu acum port un jug intr-adevar dar este jugul lui Cristos care m-a eliberat, nu stiu cum sa-ti explic mai bine ca sa intelegi. :) Chiar Mantuitorul meu imi spune: "jugul Meu este bun si sarcina Mea e usoara." (Matei 11:30) E un jug in care eu imi gasesc libertatea, linistea si pacea pe care tu poate ca nu o ai sau nu ai gustat-o niciodata.
Poate ca tanjesti si tu dupa ea si ai vrea si tu sa ai "constiinta impacata" dar din pacate te mustra mereu... Ai pe acel "Aghiuta" cu "furculitza" care te inteapa cateodata si te mai condamna insa El mie imi sopteste ca harul lui imi este de ajuns si prin har am fost mantuit.

Vreau sa intelegi ca esti una cu ceea ce consumi, cu ce te alimentezi... Eu mananc si beau din Painea vietii si beau din Izvorul vietii. "Isus le-a zis: < Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. > " (Ioan.6:35)

Nu pot sa merg acum, sa ma intorc si sa mananc gunoaie. Nu iti place ideea si imaginea pe care am folosit-o... Insa vreau sa ti marturisesc ca o vreme am consumat acele gunoaie. Din experienta vorbind cunosc starile de neputinta care veneau dupa ce "izvorul" acela murdar seca si ma gaseam gol si neimplinit. Acum insa stau la masa Tatalui meu care m-a creat si care ma vrea predat in intregime. :) Cum as putea sa nu il pun pe primul loc in viata mea? Am inca altare pe care trebuie sa le daram dar inima-mi doreste predarea totala. El este de partea mea, cine mi va sta impotriva?

Acum spre sfarsit te intreb? Din ce bei? Ce mananci?
Este viata ta una pierduta in lumea de placeri desarte?
Cauti sa ti traiesti viata si sa ti-o pastrezi?

Mantuitorul Cristos Isus spune nu o data ci de doua ori : "Cine isi va pastra viata o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga. (Mat.10:39, Mat.16:25)

Eu vreau sa iti spun ca viata mea este una pierduta pentru El dar o voi castiga vesnic! dar tu? o vei mai castiga?

O boală cronică...

Ma gandeam in ultima vreme la cat de vulnerabili suntem in a contracta anumite boli, infectii si cat de usor putem cadea in neputinta... ajungand chiar la pat. Si de cele mai multe ori totul porneste de la ceva nesemnificativ. Am auzit pe multi spunand: "Ei... lasa ca am timp sa fac un control, daca intr-adevar am ceva, am sa vad peste ceva timp si daca se agraveaza, am sa ma tratez corespunzator... Acum ma simt bine nu am nevoie de nici un control de rutina..."
Cineva imi spunea de curand ca in cavitatea noastra bucala la fiecare moment sunt peste 300 de bacterii care au fost identificate si studiate de bacteriologie, si am ramas foarte surprins. Imediat am realizat ca avem un sistem imunitar care lupta impotriva acestora si care apara sanatatea noastra... insa uneori din cauza neatentiei noastre se slabeste...

Acum privind la partea spirituala si avand tot felul de experiente mi-am adus aminte de o boala de care am suferit... nu doar eu ci si cei din jurul meu au avut de suferit pe seama mea...
Cea mai mare problema era ca acea boala era una cronica. Spun asta avand in vedere faptul ca o boala cronica are o evolutie lenta si de asemenea are consecinte de durata. Cu alte cuvinte o boala cronica dureaza multa vreme fiind greu de inlaturat...

Boala despre care va vorbesc este ÎNDREPTĂŢIREA.

Atat timp cat am suferit de aceasta boala si anume de ÎNDREPTĂŢIRE obisnuiam ades ca atunci cand eram mustrat si ma simteam descoperit, avand nevoie sa ma apar, ma uitam la vietile celor din jur si ma ÎNDREPTĂŢEAM.
Ma uitam la ei si aratam cu degetul, obisnuiam sa spun: "Vezi? uita-te acolo, nu la mine, nu te lua de mine pentru ca eu stiu cum sunt ... stiu cine sunt in ochii lui Dumnezeu" , dar in nici un caz nu imi vedeam starea. Multi mi-au spus si au incercat sa imi ofere diferite tratamente. Unii veneau cu Matei 7, alti imi spuneau "Vezi cum este viata ta... priveste mai intai acolo... ceva e in neregula cu tine... in fata lui Dumnezeu nu poti merge cu o astfel de ÎNDREPTĂŢIRE, in fata Lui nimeni nu se poate apara."
Si in durerile in care eram chinuit spuneam plin de mine si gol de El : "UNII SPUN CA STAU IN PICIOARE DAR SA AIBE GRIJA..."
Si asta parca mai calmau durerile chinuitoare, dar de fapt boala mea prindea radacini tot mai mari !

Ma tem insa ca in ziua de azi multi crestini sufera de aceasta boala. Dumnezeul lor este unul care nu priveste la fata omului ci la inima lui. Hm...
Ma intreb insa ce au ei in inima? O inima bolnava cu tot felul de dorinte, o inima care spurca gura scotand vorbe care ucid... O inima umpluta de o mandrie mandra. De altfel Ieremia spune ca "Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?" (17:9). Nu te teme caci Dumnezeu o cunoaste prea bine! "Totusi, Tu, Doamne, ma cunosti, ma vezi, imi cercetezi inima si vezi ca este cu Tine." (Ieremia 12:3)
Oare iti este inima cu El?
E greu sa traiesti fara El in inima pe acest pamant. Si mai ales in asemenea chinuri groaznice ale acestei boli raspandite si anume ÎNDREPTĂŢIREA.
Si ma tem din nou ca acestia ori nu au un sistem imunitar si nu au avut niciodata sau lucrarea lui si buna functionare este inabusita de dorintele firii pamantesti. Cand spun sistem imunitar in acest caz spun Duh Sfant.

Insa vreau sa impartasesc ceva cu voi. :) si anume bucuria ca a fost un candva in viata mea cand am fost adus la pocainta si mi-am vazut starea jalnica in care ma aflam... Eram demult trantit la pamant de aceasta boala si a fost asa de subtila incat nici nu realizasem cat de inradacinata era...
Era o boala cronica si pentru mine. Intr-adevar a durat mult timp si unul pierdut pana Dumnezeu m-a vindecat. De aceasta boala cronica am fost curatat intr-o clipita. Nu am avut nevoie de tratamente de lunga durata ci de o clipa in care in umilinta am venit cu pocainta inaintea Tatalui intr-o stare umila.

O Doamne continua-Ti lucrarea in viata mea si "Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!" (Ps.51:10) .
Iti aduc multumiri pentru vindecarea de care am avut parte. Si ma rog ca sa mi dai intelepciune ca sa inteleg cine sunt eu ca si om si apoi sa inteleg cine esti Tu ca si o realitate in viata mea.

Tu prietenul meu? De ce boala suferi? Ai suferit si tu de aceeasi boala? :) astept raspunsul tau :) si ma rog ca El sa ne binecuvante cu o inima statornica!

Pacea sa fie cu voi cu toti care sunteti in Hristos Isus! Amin. (1Pet.5:14) >:D<

Dă Doamne românilor mintea ai` de pe urmă...

Daca am mari probleme cu care ma confrunt in viata mea de credinta una dintre ele este aceea prin care doresc sa i fac pe ceilalti sa inteleaga faptul ca Isus Cristos e real si ca viata de crestin nu e o joaca iar pocainta este necesara. As vrea de multe ori sa i fac pe oameni sa inteleaga starea lor in care traiesc si care este plina de pacat, robia in a carei lanturi se gasesc.

Si de multe ori mi s-a intamplat sa discut si multumesc Lui pentru discutiile purtate intre prieteni, in care am incercat sa le arat in ce stare traiesc romanii si in ce stare este societatea noastra din pricina pacatelor care deja au impanzit-o. De fiecare data cand le spui planul lui Dumnezeu ei, "spun esti exagerat... Cum poti crede asta? "

Dar eu te intreb: "Cum poti crede ca esti crestin daca nici macar tu nu cunosti Dumnezeul caruia i te inchini? La orele de religie spui o rugaciune pe care nici tu insuti nu ti-o explici, plus rugaciunea aceea este asa de grea si plina de insemnatate dar cum sa o intelegi tu?... pentru ca este un obicei nu? Doar nu trebuie sa ma gandesc acum si ce spune rugaciunea?"

Nu mi se pare normal sa sustii faptul ca esti un crestin si la 5 minute sa il aduci pe "dracu" in gura ta... Cu o gura spurcata spunem cuvinte frumoase celor din jurul nostru si ne miram de ce ei nu ne pretuiesc si nu ne respecta...

Sau poate ca nu toti il amintesc pe cel rau in vorbirea lor dar asta inseamna ca nu esti pacatos? Vei spune uite, vezi? Eu nu vorbesc de rau pe nimeni, am un limbaj curat, nu port dusmanie nimanui, sigur am sa vad si eu imparatia lui Dumnezeu...

Oare cat mare trebuie sa scrie urmatorul verset ca tu sa intelegi ca nu vei intra in imparatia lui Dumnezeu decat prin pocainta si credinta in Isus Cristos?

Isus i-a zis: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6). Nu iti e clar? Un om moral nu va fi niciodata acceptat de Dumnezeu...

Si apoi ca si crestin care ai descoperit o pace si o bucurie in care te afunzi si nu mai poti iesi, si care vrei sa le o arati sa le o descoperi si altora, cauti sa aduci oamenii sa auda Cuvantul si sa asculte Adevarul. "Hey uite ne intalnim azi cu cativa tineri (crestini... sti? poate nu ti face placere...) dar avem discutii interesante nu ai vrea sa vii si tu?" "Hmmm... stii nu am timp... trebuie sa merg la sadhfdsx..." sau "Am sa vin daca vine si Icsulescu..." poate ca intr-o zi Icsulescu v-a veni cu tine de manuta in Iad... nu ai vrea sa vii cu mine de manuta in Cer?

De ce nu vrei tu sa intelegi "ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? "(Rom.2:4) "Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungii Lui rabdari?" (Rom.2:4)

Cineva mi a explicat clar si insusi Dumnezeu mi a aratat ce am eu de facut pana acestia au sa inteleaga ceea ce le marturisesc sau le explic... Am inteles clar ca eu nu pot sa fac pe nimeni sa inteleaga ci doar Duhul da lumina si ca doar Dumnezeu este acela care lucreaza la inima impietrita a multora. Pana atunci datoria mea este sa le reamintesc si sa ma rog pentru aceia care au auzit si cunosc dar nu inteleg...

Sti? De multe ori m-am intrebat si mi-am imaginat... Oare in ceruri cand o sa ajungem noi copii de Dumnezeu si o sa realizam cat de necesara era rugaciunea pentru ei,nu cumva o sa pierdem o mare rasplata care era "alocata" rugaciunilor noastre care trebuiau sa se inalte pentru acestia... ?

"Uite vezi... toti acesti oameni toate aceste suflete se intorceau cu fata inspre Mine daca tu te rugai mai mult pentru ei, colegul tau, colega ta... eu o mantuiam (nu ca El nu are puterea de a mantui) dar cat ti-a pasat tie de ei ? de cate ori ti-ai adus aminte de ei?"

O Doamne sunt inconstient uneori la ce Tu m ai chemat... Imi cer iertare pentru ca de multe am trecut cu vederea rugaciunea care trebuia sa o aduc ca si mijlocire pentru cei din jurul meu...

Doamne ma rog Tie stiind ca esti un Dumnezeu atotputernic si atotcunoscator, nimeni nu-si poate ascunde inima de Tine... nimeni nu-si poate ascunde gandurile de Tine... Iti multumesc ca intr-o zi mi-ai zdrobit inima ca sa o pot deschide Tie... Impietrita mai este inima multora din jurul meu dar stiu ca Tu esti cel care zdrobesti lanturile rautatii si deschizi inimi incuiate de lacate grele de pacate... Ma rog Tata ca acelora care inca stau nepasatori si te refuza, te resping... sa nu le dai pace, nu ii lasa sa doarma nepasatori si sa astepte moartea lor care vine degrab...

Doamne ma rog ca Tu sa dai mintea ai` de pe urma tuturor romanilor!