Doar simturi? sau credinta?

De ceva timp urmaresc ce anume doresc crestinii, fie ei laici sau chiar si cei nascuti din nou de la Dumnezeu. In ultimul timp am auzit destul de multe piese de muzica crestina care aveau printre versuri strecurate niste dorinte de genul : "vreau sa Te simt" , "vreau sa Te ating".

Si ma intreb de ce oare au unii nevoie de simturile astea si de atingerile astea din partea Lui?

Multe persoane cu care vorbesc pun accentul pe simturi atunci cand vine vorba de prezenta divina. "Simt ca El este aici", "Simt ca astazi o sa fie o zi binecuvantata" , "Simt ca astazi Dumnezeu o sa mi vorbeasca", "Astazi am simtit prezenta Lui".

De ce azi trebuie sa simtim in loc sa credem faptul ca El este prezent in viata noastra sau ca El lucreaza in viata noastra sau ca El ne vorbeste?

Problema nu este neaparat atunci cand simtim...(cu toate ca ar trebui sa credem in loc sa simtim). Din pacate unii crestini intra in panica atunci cand nu mai simt... cand isi pierd orice "simtire", si atunci? ... atunci ce sa mai vorbim despre credinta, daca pana acum am avut doar simtitri ...

"Unde este Dumnezeu... :| nu Il mai simt ... nu mai e cu mine... ma parasit... daca...? si daca... ?" si atunci pentru ca intri in panica esti dispus sa ceri multe ca cumva, cumva sa Il simti din nou cu tine.

Ma intreb oare promisiunile lui Dumnezeu trebuiesc cumva simtite? Crezi ca ar trebui? Fa-ma sa inteleg cum tu poti simti promisiunea aste spre exemplu:
" Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului." (Mat.28:20)

Inca crezi ca mai poti simti o promisiune? Sau te ai convins singur ca singura modalitate este sa o crezi si sa mergi inainte crezand-o?

Parca tot mai multi azi vor sa il descopere pe Dumnezeu simtindu-L ... nicidecum descoperindu-L sau cautandu-L mai mult prin credinta in Cuvantul scris.

Tot in acea criza se trezesc si incep sa aiba mai multa nevoie de o evidenta clara a faptului ca Dumnezeu vegheaza asupra lor, si cer ca El sa se descopere mai mult... si nu ca ar fi rau pentru ca la urma urmei, au sa primeasca o mare binecuvantare.
El te va trece prin multe ca sa iti arete cat de aproape iti este ...

Urmarind un articol pe blogul fratelui Cruceru, am dat de un alt articol in care un frate pe nume Silvian Guranda prezinta marturia prin care Dumnezeu i-a aratat cat de aproape ii poate fi, printr-o boala destul de rara numita Lyme pe timp de cativa ani buni. (boala care iti ataca intreg sistemul nervos, receptorii nervosi, distruge simturile si in acelasi timp produce o ingrozitoare durere, distruge creierul... pentru alte informati ascultati marturia accesand linkul urmator)

--> click aici pentru a accesa articolul cu marturia

Sunt sigur ca aceasta boala i-a distrus orice fel de simturi, i-a daramat orice fel de logica(i-a "distrus" creierul) si prin durere, i-a intarit inima , ca prin aceasta inima sa creada cu adevarat ca Dumnezeu este de partea lui.

Si uneori cantam cu foc acele versuri care spun:

"Si in farame sparge-mi voia /x2
Pintr-o lovitura grea" .

Oare suntem constienti de ceea ce cerem?

Esti tu gata sa ceri o lovitura grea ca voia ta sa ti se farame? Esti tu gata sa crezi promisiunile lui Dumnezeu fara sa cauti sa mai simti ceva?
Esti tu gata sa ii ceri lui Dumnezeu eventual o boala ca Lyme-ul sau stiu eu ce alta boala ca sa vezi cat de aproape iti este Dumnezeu?

Esti tu dispus macar sa ti sacrifici o ora si jumatate pentru a asculta marturia fratelui Guranda?

Poate vei intelege pe Dumnezeu altfel decat simturile tale ti L-a descoperit...