joi, 24 august 2017

Sacrificiu?! E o aplicatie? Trimite mi link-ul!

E ceva timp de cand nu mi am mai asternut ganduri, sau de cand nu mi am mai digitalizat sentimentele de frus... Nu stiu daca le pot numi sentimente de frustrare deoarece nu sunt convins inca daca acestea sunt doar negative, sau pot exista si sentimente de o frustrare pozitiva. Problema asta a aparut atunci cand in repetate randuri cand doream sa mi vociferez o frustrare pe care o vedeam cu un potential castig motivational, oamenii afisau un oarecare disconfort si paleau cu un sentiment de vinovatie, care parea sa ma acuze pe mine ca fiind un fel de inchizitor. (tot mai multi sensibilosi in ultima vreme... Si parca asa as vreau sa discut acum despre asta... dar ma abtin. Na mi am muscat degetele!)

Dar deh! Nu sunt eu licentiat in artele dialogului si in ultima vreme nici nu m am dat in vant sa ma fac de inteles multora. E clar ca multi sunt prea putin dispusi sa asculte obiectiile, osbervatiile mele sau ale altora, dat fiind faptul ca e mai usor sa citesti o carte cu poze.
              
            Am avut un an interesant, care sper ca nu este cauza acestor frustrari de care vreau sa vorbesc. Nu stiu cum se vad aceste lucruri din prisma altora, insa doar eu sunt de parere ca sunt din ce in ce mai putini oameni dispusi sa sacrifice? Acum stau si ma gandesc daca nu am aruncat prea repede pastila, dar pur si simplu nu ma pot abtine.

Nu ma intrebati ce sa sacrifice. Multi s ar gandi la bani, insa daca suntem sinceri constientizam ca cel mai important lucru ce l am putea sacrifica e timpul si oarecum energia, dispozitia noastra uneori comoda. E drept ca nu ai mereu chef sa auzi niste povesti rasuflate sau unele chiar care te imbacsesc, si pe  buna dreptate, uneori simti ca cedezi si refuzi. Nimic de obiectat! Dar mi se rupe ceva in mine cand vad prioritatile unora... Sincer! Nu vreau sa exagerez, si poate unii asa au sa o si perceapa, ca pe o frutrare aplificata care se desumfla la o intepatura de ac.

E ceva timp de cand ma gandesc la asta, in ultimul an foarte frecvent. Tot mai putin timp suntem gata sa dam pentru cei din jur. Preferam sa justificam, sa facem eforturi in a justifica orice lipsa de dorinta in a sacrifica timp si energie atunci cand suntem provocati. Incepem in a aduce o rafala de argumente “solide” pe baza principiului “trebuie sa intelegi”. E aberant sa faci eforturi in a te justifica si a cauta argumente in loc sa te bucuri de acele eforturi, prin a ceda din aceste resurse amintite mai sus celor cu care te inconjori. Si asta mi ridica intrebari... Cat de mult iti iubesti apropiatii? De multe ori am impresia, si poate nu e doar o impresie, ca felul in care iti tratezi noile cunostinte, sau persoanele mai mult sau mai putin apropiate, spune multe si despre felul in care iti pretuiesti prietenii apropiati. Spun prieteni apropiati desi ma gandesc cat de apropiati pot sa ajunga acei oameni atat timp cat sacrificiul nu e o prioritate in viata ta.

Ma uit in relatiile mele si adesea sunt exasperat de anumite comoditati de o clipa pe care mi le permit. Ma scot din minti si trec la actiune si doresc sa scap pe cat de mult posibil de acestea. Nu pe fata multora, din pacate, citesc aceasi exasperare si atentie cu privire la sarcificiile pe care doresc sa le faca intru zidirea relatiilor lor cu cei din jur. Nu vreau sa exagerez, nu toti dispun de timpul de care poate dispun eu, desi nu ma pot lauda cu el, insa atat vreme cat nu apare nici o licarire de entuziasm pe fata ta atunci cand esti indemnat la a jertfi din timpul tau, ma cuprinde o tristete si ma incearca un sentiment de frustrare pe care habar nu am cum sa l cataloghez. Sa nu spun de peroratie si cu cat plictis sau dezinteres o ascult, uneori parca in scarba, intrebandu ma daca este de folos sa o afisez printr o expresie sau nu... Fraze lungi... Nici nu vreau a ma exprima altfel... Nu stiu daca pot cuprinde toate...

De multe ori ma intreb, nu e mai intelept sa taci si sa ti vezi de treaba? Din cati citesc, cati au sa inteleaga? Cati au sa si ridice intrebari spre o oarecare indreptare, cercetare asupra starii lor, asupra sentimentelor comode ce ii incearca. Pentru aceia cativa preferi sa ma expun! Prefer sa stiu ca o singura persoana isi reconsidera ideile cu privire la relatiile lor cu ceilalti si la sacrificiile gata sa fie jertfite.


Ah si cate as mai spune, dar sunt convins ca e irelevant, ideea e usor de prins! Ce incheiere seaca, poate e doar pentru ca sunt frustrat acum si uite ca nici nu rosesc...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu