Dupa o zi mult prea comuna si neiesita din tipar, fara a ma astepta la vreo provocare ( desi ar trebui) primesc un telefon. Un telefon care ma anunta asupra faptului ca unui prieten de al meu, i s-a interzis contactul social cu "sectantii". Desigur, ca unul din sectantii aceia sunt chiar eu. Si nu glumesc cand am spus "i s-a interzis contactul social" cu "astfel de oameni".
O sa explic mai tarziu in ce consta acest "i s-a interzis", pentru ca mai intai mi-ar placea sa fac cateva clarificari mai mult decat ne-necesare, dar stiu ca sunt prea multi ignoranti care nici nu baga de seama, ce anume specifica mai marii lor, si anume cei din Parlament privind Legea Cultelor (Nr. 489/2006)1/9 Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007.
Deh... sa ma apuc sa citez toate articolele din aceasta lege doar pentru ca unii sunt de-a dreptul ignoranti? Nu, stati linistiti, cei care sunteti interesati si aveti ochi si dorinta sa cititi ca sa va lamuriti puteti accesa si singuri articolul ce o sa fie pus la sfarsitul articolului meu. Dar cu toate astea mi-ar placea sa va citez unele dintre cele mai interesante si putin cunoscute prevederi ce se afla in cadrul acestei legi si astfel sa le si comentez putin (desi nu as mai avea ce adauga la ele) in consecinta celor auzite astazi la telefon, cu privire la unul dintre ai mei prieteni.
Ca sa fim foarte intelesi, dragii mei, nu sunt aici cu gura pe Biserica Ortodoxa, si nici nu am de gand sa ma apuc sa ridic pietre. Nici vorba, si cel mai probabil, cei care ma cunosteti, cunoasteti si pozitia mea fata de aceasta. Nu sunt un ecumenist inascut, si nici nu bat inspre a fi, dar consider ca respectul fata de acei care impartasesc acelasi Dumnezeu trebuie macar sa existe. Apoi, alegerea doctrinei ne priveste pe fiecare, dar nu pot sa fac dintr-un ortodox, bataia mea de joc, asa cum de altfel se pare ca este invers. Nu, nu ma deranjeaza faptul ca suntem (noi "sectantii" pentru ca dupa cum urmeaza sa vedem, suntem ca si neoprotestanti recunoscuti ca si culte, cu drepturi in aceeasi masura ca si ai nostri prieteni ) bataia lor de joc.
Si nici nu-mi pot imagina ca un ortodox constient de Dumnezeul pe care "proclama" ca il are ar putea sa transforme pe unul din fiintele create de El in bataia de joc a lui. Exclus! Cu privire la aceasta atitudine ce s-ar putea manifesta, prezint numeroase semne de exclamatie si intrebare cu privire la "credinta" acestuia, care nu este nimic mai mult decat o religiozitate.
Asadar, daca inca mai sunteti cu mine, haideti sa luam cateva din articolele prezente in aceasta Lege 489 privind drepturile la libertatea religioasa, si incepem cu inceputul si anume articolul 1 si 2:
Art. 1. - (1) Statul roman respecta si garanteaza dreptul fundamental la libertate de gandire, de constiinta si religioasa al oricarei persoane de pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei si tratamentelor internationale la care Romania este parte.
(2) Nimeni nu poate fi impiedicat sau constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa contrara convingerilor sale, si nici nu poate fi supus vreunei discriminari, urmarit sau pus intr o situatie de inferioritate pentru credinta, apartententa sau neapartenenta sa la o grupare, asociatie religioasa sau un cult ori pentru exercitarea, in conditiile prevazute de lege, a libertatii religioase.
Art. 2. - (1) Libertatea religioasa cuprinde dreptul oricarei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a si-o manifesta in mod individual sau colectiv, in public sau in particular, prin practicile si ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educatie religioasa, precum si libertatea de a-si pastra sau schimba credinta religioasa.
(2) Libertatea de a-si manifesta credinta religioasa nu poate face obiectul unor restrangeri decat al ceor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Nu vad ce as mai putea adauga la aceste simple specificatii facute, insa mi-ar placea sa va spun povestea ce am auzit o astazi la telefon, poveste care stiam ca va avea loc, dar nu m-as fi gandit ca ar putea astfel de intorsaturi si consecinte.
Inainte de toate, vreau sa va spun ca spre rusinea mea, am ras... dar nu din sarcasm, sau din nepasare, sau indemnat de vreo nesimtire si lipsa de respect... Am ras de absurditatea situatiei... De ce?
Acum 5 luni am cunoscut un baiat de o simplitate deosebita, a carui nume nu cred ca e important de stiut. Acesta ca si mine candva il cauta pe Dumnezeu cu o dorinta neprefacuta, la fel de sincera ca si aerul pe care il imprastia in jurul lui. Acest tanar a inceput sa "cocheteze" cu neoprotestantii... Acei pocaiti si sectanti pe care cei mai multi (din necunostinta de cauza) ii numesc asa, spre fericirea lor de altfel (a neoprotestantilor si a mea). Printre acei neoprotestanti eram si eu, si m-am bucurat mult de dorinta lui si setea acestuia dupa Adevar. Insa parintii acestuia ( cu anumite frustrari de altfel, si-mi cer scuze pentru exprimarea acestui adevar, rostindu-l intrucat si ai mei le-au avut pe ale lor) au inceput sa il chestioneze cu privire la locurile pe care le fregventa. Surpriza?
Acest baiat mergea la o Biserica locala si intr-un grup de prieteni neoprotestanti. Surpriza, pentru ca acesti parinti i-au spus acestuia ca ar fi fost mai bine sa il surprinda mergand in cluburi si la cumetrii cu fratiorii, acei "prieteni" care se lasa ametiti de alcool. I-au spus respectivului tanar, ca ar fi fost mai bine sa il gaseasca beat la marginea drumului decat intr-o biserica de sectanti... Ei bine dragilor dupa cum primul articol a suprins, aceste secte, nu sunt de fapt secte ci culte, recunoscute de Statul Roman ( sa nu mai repet si cu aceleasi drepturi ale Bisericii Ortodoxe).
Art. 7. - (1) Statul roman recunoaste cultelor rolul spiritual, educational, socio-caritabil, cultural si de parteneriat social, precum si statutul lor de factori ai pacii sociale.
(2) Statul roman recunoaste rolul important al Bisericii Ortodoxe Romane si al celorlaltor biserici si culte recunoscute in istoria nationala a Romaniei si in viata societatii romanesti.
Si daca esti doritor, te invit pe siteul http://www.culte.gov.ro/biserici-culte ca sa iti faci o idee despre aceste culte care de fapt nu sunt numite asa cum ti-ai fi imaginat vreodata...
Dupa o indelunga confruntare la indemnul parintilor (mai de "voie", mai de "nevoie") cu anumiti oameni religiosi, ortodoxi, persuasivi, prietenul meu nu s-a lasat deloc convins de cele spuse. ( Cred ca va puteti imagina si voi ce anume au incercat sa-l convinga, iar daca nu v-ati prins, intrebati-ma)
Vazand parintii ca "nu reusesc sa reuseasca" s-au gandit ei sa il suie pe tanarul despre care va vorbesc ( tanar pe la varsta de 25 de ani) in masina si sa mearga cu dansul, la un duhovnic. O sa revin la indemnurile duhovnicului mai tarziu, intrucat as vrea acum sa comentez putin pozitia parintilor dupa aceasta infatisare.
In primul rand i s-a interzis (la propriu) orice intalnire intr un grup de oameni "eretici, sectanti", neoprotestanti as spune. ( si ce e cel mai amuzant e ca majoritatea acestora care ii numesc pe neoprotestanti asa, nici macar nu stiu de unde vin neoprotestantii, sau care au fost reformatorii protestanti "celebrii" macar...)
Pe langa faptul ca au pus aceasta conditie ( mai degraba interdictie) au luat orice tip de literatura pe care acest tanar se apucase sa o studieze. Cat de puerila mi se pare aceasta actiune... ( de parca in cadrul internetului nu este atata literatura, dar ma rog...)
Cate drepturi i s-au incalcat acestui prieten de al meu pana acum? Nu, stati nu ma intelegeti gresit, nu ii plang de mila intrucat nici el nu o face. Esti un tanar cu capul pe umeri pot spune, care nu se lasa "clatinat" la o astfel de imprejurare.
Dar nu inteleg un lucru, cum poti tu ca si Biserica, in numele ortodoxiei, sau ca si parinte sa ii iei dreptul unui tanar de 25 de ani ( care are dreptul de a alege proria incredintare de la varsta de 16 ani) sa mai mearga si sa se intalneasca cu ai lui prieteni neoprotestanti. Acest drept este protejat de lege si Stat, dar culmea este ca tocmai familia care formeaza societatea, respectiv statul ii interzice exercitarea acestui drept.
Art. 4. - Orice persoana, cult, asociatie religioasa sau grupare religioasa din Romania este libera de a stabili si mentine relatii ecumenice si fratesti si cu alte persoane, culte sau grupari religioase si cu organizatiile inter-crestine si inter-religioase, la nivel national si international.
Art. 5. - (1) Orice persoana are dreptul sa isi manifeste credinta religioasa in mod colectiv, conform propriilor convingeri si prevederilor prezentei legi, atat in structuri religioase cu personalitate juridica, cat si in structuri fara personalitate juridica.
Cu riscul de a ma repeta... nu ii plang de mila tinarului, si nici nu vreau sa dau cu pietre de sub picioarele mele, insa vreau sa trag un semnal de alarma, in speranta in care multi se vor trezi din prejudecatiile pe care le au, si din ignoranta in care se scalda... Prea multi au "certitudini" doar din spusele altora, dar prea putini au pus mana sa citeasca, ca sa vorbeasca in cunostinta de cauza...
As putea sa mai scot ceva articole de prin aceasta Lege, insa cu respect va invit sa o cititi pentru delectarea dumneavoastra. Nu va strica! Si pentru a va usura munca am sa va las la dispozitie si link ul de pe care puteti accesa aceste articole. ==> http://www.crestinism-ortodox.ro/TEXTE/LegeaCultelor-Nr489-2006.pdf
Nu este doar povestea acestui baiat care m-a determinat sa scriu aceste lucruri, nu... Sunt povestile mai multor prieteni pe care i-am avut in decursul a cinci ani. Parinti care insista ca al lor copil trebuie sa urmeze o anumita religie, sau o anumita confesiune as putea adauga. Parinti care pun tot felul de santaje emotionale, care isi reneaga copiii spunand ca luand o decizie impotriva vointei lor vor pierde acest titlu de fiu/fica. Parinti care isi exprima dorinta spunand ca mai bine i-ar vedea in locuri inconjurate de depravare, in santuri batuti si beti, decat intr-o alta Biserica. Poate va intrebati de ce am sarit de articolul 3? Iata ii vine si lui randul:
Art. 3. - (1) Parintii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educatia religioasa a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copiului care a implinit varsta de 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa sa-si aleaga singur religia.
Motivul pentru care ei recurg la aceste santaje si exprimarea vointei lor impotriva copiilor? RUSINEA... Halal rusine din moment ce aceasta vine cu gandul "Ce vor spune prietenii mei despre alegerea copilului meu?"
Da-ti mi voie sa pun acest emoticon =))... Dar prietenii tai ce spun despre copilul tau cand curveste de 2-3 ani in relatii inafara casatoriei? Cand de 2-3 ani baga la greu anticonceptionale? Cand este la al 3-lea avort chirurgical. Atunci nu iti mai e rusine?... O, cat de perversa minte ai, dragul meu parinte. ( nu uita... nu caut sa te condamn, sa te judec, dar cat timp ai stat sa te gandesti la intrebarea mea?)
Spunea un distins domn, ca pana si Satanei ii e rusine cu betivi si curvari... De ce? Pentru ca ii face reclama proasta acestuia... Societatea ii condamna pe acesti oameni robiti de duhul veacului... Oamenii nu ii mai vad bine pe cei ce strica casele altora, familiile lor. Dar tu ca si parinte, de ce nu te rusinezi de al tau copil cand vine vorba de bataia de joc care o aduc altor copii ai altor parinti? Cate din fete/si baiati sunt necinstiti de copiii altora din punct de vedere sexual... cu repercursiuni si remuscari o viata intrega?
Dar nu, tie iti e rusine de copilul tau pentru ca acesta cauta un simplu Adevar ( si sa zicem ca poate nu este Adevarul, se dovedeste a nu fi, dar totusi de ce i-ai priva libertatea aceasta? )
Imi cer scuze, dar mie-mi miroase a patologie mintala...
Daca imi permiteti, as vrea sa fac o remarca asupra unui indemn "duhovnicesc" pe care prietenul meu l-a primit, si parafrazandu-l suna cam asa... "De acum inainte cand mai vezi un `sectant` pe strada, nici macar sa nu te uiti la el ci sa-ti intorci capul." Acest lucru il rosteste unul dintre oamenii "lui Dumnezeu" cu privire la semenii acestuia. Ma intreb daca fata de oamenii din jurul lui, sa lasam nationalismele si alte lucruri de genul, nu manifesta dragoste ca si compatriot, motivat fiind de Dumnezeu, ma intreb ce dragoste ar putea arata acesta fata de un MUSULMAN... Nici nu vreau sa stiu sincer raspunsul la aceasta intrebare, si nici nu cred ca cineva mi-l poate da. Va intreb pe voi... Aceasta este dragoste? Aceste "norme" sunt in dragoste spuse, stabilite?
O, Dumnezeule ai mila, caci multi sar gardul "gradinii Tale" cu poarta intre-deschisa.
Ce mi se pare cel mai interesant, cand ma gandesc la toti prietenii mei ce au trecut prin situatii similare este, aceasta "controversa". Sunt mai mult decat convins, ca in cazul in care prietenul meu ( sa luam cazul lui daca tot l-am discutat) si ar fi exprimat dorinta ( si dreptul dat de Stat in aceeasi masura de altfel ) sa fie ATEU, cu siguranta nu ar fi fost infatisat inaintea mai marilor Bisericii ca sa fie convins cu aceasi persuasiune, de a lor credinta. Ar fi fost lasat in "plata Domnului" chiar si de parinti... pentru ca deh... sa fi ATEU nu e rusine... ba din contra e COOL. ( mai ales de cand Dawkins o da in bara mereu si mai ales cu noua generatie "New Atheism"... :)) )
Exista si o „Libertatea religioasă negativă” cuprinde dreptul de a nu avea nici o religie respectiv de a renunța la propria religie sau convingere și de a nu fi forțat la adoptarea sau păstrarea directă sau indirectă a unei religii sau convingeri.
E interesant felul in care Satan isi joaca ale lui carti... Atunci cand vede pe unul "mai stralucit" cu o dorinta sincera de a cauta, cerceta, chiar numai studia Adevarul, se impotriveste cu indarjeala... Cand se indeparteaza, sau nu prezinta interes fata de Adevar, cand ramane in ignoranta, "distinsul" nu are nimic impotriva.
Cum parafrazam mai sus ideile unui om, Satan nu isi face reclama cu betivi si curvari, din contra... ar vrea sa scape de ei, desi se bucura ca i-a adus in acel stadiu... Societatea e dezgustata de astfel de vieti naruite... Satan iubeste oamenii care traiesc in ignoranta... iubeste oamenii care se preocupa sa fie doar "morali" pentru ca ma tem ca e vorba de o falsa moralitate. Satan pe acesti oameni ii "ridica in slavile" infernului... Are nevoie de oameni care se imbraca bine, care se respecta, dar care respecta mai putin semenii lui...
Dragi parinti, prieteni dragi, ma indoiesc ca v-am plictisit din moment ce ati ajuns sa cititi acest penultim paragraf. As putea lua in considerare faptul ca totusi nu sunteti inca ignoranti. Dar ce masuri o sa luati pe mai departe?
Ce pozitie o sa luati fata de copii vostrii? Fata de "adevarata religiozitate"? Si cei care treceti prin astfel de "lupte" nu va faceti probleme. Atat timp cat stati in Adevar si il credeti nimeni nu va poate desparti de Acela care v-a adus la Sine, dupa cum si Pavel le spune romanilor in capitolul 8 al cartii Romani:
39 nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu