O intrebare fara raspuns? ( 1Corinteni 15:35-58 )

       O seara in care am fost fortat sa gandesc, si o seara cu un mesaj provocator care ma "scoate" din minti, si la propriu este un subiect care iti cere sa iti depasesti limitele logicii, asa zisului firesc. Intr-adevar aceste limite pot fi depasite doar prin credinta, printr-o credinta vie care se "materializeaza" in ceea ce omul traieste si gandeste.

      Despre ce este vorba? Despre cea de a doua inviere... La prezentarea mesajului despre cea de a doua inviere a fratelui Emil Bartos din aceasta seara, pe baza textului din Scripturi mentionat si in titlul postarii, mi-am ridicat o intrebare, intrebare care vreau sa ti o ridic si tie cititorule...

      Acesta, fratele Emil Bartos, prezenta logica celei de a doua invieri, de care si Pavel vorbeste corintenilor.                Acesta facea observatie asupra timpurilor de atunci ( pentru corinteni, sau chiar si atenieni care nu au dat ascultare lui Pavel cand veni vorba despre cea de a doua inviere ) si a timpurilor de acum, cele ale mileniului trei in care traim... Remarca faptul ca tot mai putini sunt cei care aleg sa se mai gandeasca cel putin la cea de a doua inviere, dar tot mai putini sunt si cei care cred cu adevarat in ea. Pentru multi pare ceva de basm si e greu sa te "imaginezi" inviat din morti la aratarea Aceluia ce traieste, asta daca cumva, noi nu o sa facem parte din aceia care nu vor gusta moartea niciodata, moartea fizica ( cazul rapirii ).

        Este greu de inteles logica lui Pavel? E greu sa intelegi argumentul lui dat prin imaginea unei samante care mai intai trebuie sa moara ca apoi sa invie? Multi nu pot intelege? Multi nu pot crede ca vor invia din nou?

        Da, este greu, si dupa cum spuneam este mult prea mult pentru limitata noastra cunostinta, dar acum se ridica intrebarea de la care nu imi pot lua gandul:

Cum ar putea crestinii crede in cea de a doua inviere cand ei nici macar nu sunt siguri de prima lor inviere. ( nasterea din nou ) ?

       Cum vor putea crede acestia intr-o inviere cand ei nici macar nu stiu, nu sunt siguri, daca au experimentat-o pe prima. Imi e si greu sa folosesc experimentat, pentru ca nasterea din nou nu e un EXPERIMENT, este o realitate pe care nu o poti exprima dar de care esti sigur, mai sigur decat siguranta ca tu citesti acum aceste cuvinte...

       Cosider un subiect dificil, si este o hrana tare, cea de a doua inviere... daca intr-adevar nu ai experimentat-o pe prima. Este dificil intr-o oarecare masura sa crezi in viata de dupa moarte, intr-adevar mai ales ca nu esti obisnuit cu moartea, pentru ca viata este cea pe care o traiesti zi de zi, asta exeptand cazul in care inca esti mort in faradelege, dar ii greu sa realizezi asta, fara lucrarea Duhului lui Dumnezeu .

       Cel mai probabil stiti pozitia mea fata de castigarea/"pierderea" mantuirii, dar ce stiu sigur e ca toti cei care nu pot crede sau le e greu sa creada in cea de a doua inviere este consecinta a faptului ca ei sunt nesiguri pe ceea ce poate ca au, sau pe ceea ce poate nu au trait niciodata.
         
      Nu uita, te asteapta o mantuire, "o mostenire neintinata si nestricacioasa" care spune tot 1Petru capitolul 1 cu 4 ca este pastrata pentru crestin in ceruri...

      Daca mantuirea nu ar fi sigura, nici nu m as obosi sa cred cea de a doua inviere, pentru ca nu as putea fi sigur nici de a mea nastere din nou...

      Cititorule, fi serios cu ceea ce crezi, cu privire la convingerile tale !!! Iar daca tu ai un raspuns la intrebarea mea, vreau sa il aud.